Si-a pus Cracanatus Incultus, aka CrazyMan, blogger prieten, niste poze cu suveniruri pe facebook. Bun! Treaba e ca:
Respect!
Nu stiu ce-am avut d-am tinut-o ore-n sir in treburi indiene. Nu stiu! Inceput-a treaba cu “Superma – man of punjabi” si continuat-a cu probabil cea mai epica scena de actiune pe care am vazut-o in viata-mi! Jur!
Aparut-a de cateva ore, pe Facebook, mare veste: habemus hashtag!
Aparent, poporu’ dorit-a hashtag si primit-a hashtag. Explicatiile-s cam aceleasi: o mai buna organizare, un acces mai usor la informatii specificie, pentru ca-i click-uibil acum si pe facebook, si mule alte explicatii organizatorice. Pe scurt, hashtag-ul inventat de Chris Messina prin 2007, este un soi de Mesia in logistica social media.
Eu nu-s cel mai mare fan hashtag, desi il mai pun si eu pe ici, pe colo (#amzis, #numazic, #parereamea etc) insa astept momentu’ in care se va umple si Facebook de hashtag-uri, si va fi nevoit sa faca un
Weekend-ul asta ma duc la o nunta. Probabil singura la care o sa ma duc anul asta!
Nu ma pricep la nunti, botezuri si alte astfel de sindrofii. Si nici nu-mi prea plac manifestarile de gen. Pe de-o parte nu-mi place agitatia, nu-mi place protocolu’. Pe de alta parte, nu-mi plac nici treburile de tip “cat dau la nunta/ cat dau la botez?”. Si cred ca nici toale de beserica nu prea mai am, ca vaz ca asta-i tinuta obligatorie. Dupa capu’ meu, o nunta-i o treaba de bine, joviala si ludica, asa ca nu-mi explic de ce se-mbraca lumea ca la-nmormantare, all black that is. Pentru nunta asta, eu ma cuget la ceva mai colorat, ca tinuta zic, combinat cu niste tenisi. Si nu pentru c-as fi vreun rogue, vreun d-ala impotriva standardului (vezi Doamne!), ci pentru simplul motiv ca la nunta asta ma duc cu drag, pentru mire, si nu-mi propun sa-ntepenesc in patru ace de dragu’ tiparului. Si pentru ca ma bucur pentru el, si pentru ea, am sa ma comport ca atare.
Amu, treaba e ca vazand tot felu’ de nebunii care intra sub conceptu’ de “live blogging“, ultima nebunie citit-am pe blogu’ lu’ Chinezu, care face live blogging din trenul 1621, ganditu-m-am sa fac un live blogging de la o nunta. Pe bune! Sa incerc un live blogging de la
Intamplarea face c-am ajuns si eu p-acolo, la Cluj Arena Music Fest adica. Ei bine, in cazul meu “intamplarea” s-ar traduce Ioana si Bobo, niste foarte frumosi, si foarte simpatici carora le tare multumesc. Si daca tot am ajuns p-acolo si defectu-mi profesional trece pe auto la prima scanteie de ERROR, zis-am sa va povestesc si voua, pe (cat se poate de) scurt, cate ceva despre evenimentul asta.
Pe (cat se poate de) scurt, dupa cum spuneam:
Pentru un eveniment (care se vrea) atat de mare, organizatorii nu prea si-au dat silinta. Mizat-au pe zvonistica si pe capete d-afis caci campania de promovare lasa de dorit. Si nu spui doar ca afisele apareau razlet pe ici colo, spui si ca dizainul nu se ridica la standarde. La o prima intersectie cu afisul puteam sa jur ca e vorba de niste trupe de tribute care concerteaza intr-un garaj. Mno, bun si-asa!
Accesul pe stadion se facea greoi, usor neorganizat si tehnic neclar. Intrai si te duceai intra-colo! Da nu spui ca copii (asa am vrut!) de la intrare, caci de niste copii era vorba, nu erau politicosi si nu se straduiau sa compenseze pentru neclara repartizare.
Berea si restul beuturilor se dadeau la troc, pe baza de jetoane. Bun, doar ca cozile (asa am vrut!) erau interminabile iar eu pus-am mana pe-o bere, la plastic si nu prea stralucita de altfel, dupa a II-a melodia Deep Purple si treaba asta-ti lasa un gust amar. Si gustul amar, hameiul nu-l spala! Revenind la concert, Deep Purple n-au multumit fanii. Multumit-au (oarecum) multimea insa fanii adevarati, roacker-ii veniti de prin tara, conclus-au:
Si cum ma uitam eu aseara la Dexter, o practica noua in ritualu-mi de zi cu zi, zic sa scroll-ez pe facebook, sa vaz ce se mai petrece. Pe facebook, panica-n toata regula. Apocalipsa dupa Independance Day, ca cam asa a fost interpretata treaba (asa am vrut!), se instalase-n vest! In news feed-ul meu, profet era Andrei Ando:
Cica “Nori apocaliptici deasupra Aradului!”
Aparent poza asta l-a ingrozit pe om:
Pe celalalt front, timisorenii luptau pentru exclusivitate asupra apocalipsei! In Timisoara, profet se arata Mihai Toth, autoru’ la pozele de mai jos, poze devenite virale in foarte scurt timp:
Cererea si oferta este un model economic din teoria economica dezvoltat de Antoine Augustin Cournot, publicat in 1838. In 1868 Alfred Marshall a incercat sa utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive si a face predictii asupra pretului si a cantitatii de bunuri produse.
Cererea reprezinta nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pietei, adica prin vanzare-cumparare. Cererea are drept suport puterea de cumparare a oamenilor; de aceea, ea exprima , in acelasi timp, cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment dar, la preturile existente, considerand date veniturile si preferintele cumparatorilor.
Oferta reprezinta cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus sa o ofere spre vanzare intr-o anumita perioada de timp. Oferta ca si cererea se refera la un pret anume, si poate fi privita ca oferta a unui bun, a unei industrii, a unei firme si ca oferta totală de piata. Desigur, in functie de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate sa difere de cantitatea oferita.
sursa
Acestea fiind spuse, va ofer si-un studiu de caz despre cerere si oferta in economia romaneasca:
Buei, nu-l simpatizez de Huidu. Deloc! Si revenirea-i in online, asa cum am mai spus, mi se pare penibila. Maxim! Dar ce-am gasit pe Antena3 azi, m-a scos din pepeni (ca tot le vine sezonu’)!
Cica “mesaj SOCANT postat de Huidu pe blog“:
Dracu’ m-a pus de-am dat click! Mno, ghiciti care-i miza acestui mirobolant articol de 5 bani? Pai, asta:
Ieri, cam pe la ora asta, fost-am luat pe sus de Silviu Cozma si dus la mare sindrofie, mare, pe mosia lui Bucatar Maniac, probabil singurul blog culinar din Romania a carui poze le poti si mirosi, si gusta. In sensul ca ochii ti-s atat de excitati de bunataturi de-ti joaca creierul feste. Eu, spre rusinea-mi, l-am scos pe om din news feed. Adica, ajung si eu acasa, unde ma asteapta un pateu si-o felie de paine uscata in timp ce. pe facebook, imi zambeste jovial o friptura marca Bucatara Mania. Pai, asa ceva?
Revenind. Am ajuns si la mosie, dupa ce era sa iesim din localitatea gazda. Acolo treburile erau aranjate, ustensilele lustruite si bunataturile puse-n stand by. Eram gata sa “Learning by Burning“, cum zice si-n titlu! In cerul gurii mele se aduna apa, sa ploua se pregatea. Am fost invitati la un pahar de vin. Pentru inceput, un vin alb, sec! Un ottonel matur care m-a cucerit din prima. Vinul ne pregatea pentru o portie de branza de capra (de la Delaco) cu nuci invelita in frunze de vita de vie. O delicatesa!
Trebuie mentionat ca de la primul firicel de frunza de vita de vie intins pe gratar, toate lentilele si-au facut aparitia in jurul bucatarului. Si nu exagerez!
Si tot asa au tinut-o fotografii la fiecare fel servit, dar eu nu pot sa nu fiu de-o maxima sinceritate si sa nu va spun ca mancarea a fost de zeci de ori mai buna decat arata-n poze. Serios! Maniacul gateste cu daruire si m-am tare bucurat sa fiu unul dintrei invitatii lui la acest festin. Unde mai pui ca unul dintre platoruile pozate si ras pozate a fost devorat de mine?
Pe scurt, ca sa nu va mai tin in espectativa, va spun c-am mai servit si:
Deloc intamplator am de cateva ore pornit un live stream, pentru stiri. Sa mai aude si urechile mele niste esentiale despre lucruri banale. Mai un Becali, mai o furtuna, mai un cod galben, mai o reclama. Si trecut-a a multa oara pe langa mine (vorba vine) o reclama pe care am tot ignorat-o pana acum. Azi am cautat-o pe youtube s-o auz mai cu atentie si mi-a picat fisa: frate, uite basmul incult!
Nu unu-i blogger-ul ala care s-a luat de prostiile de prin reclamele noastre, dar acum am exemplul perfect la-ndemana! Uite dom’le basmul popular incult, specie a epocii populiste, in toata splendoarea-i!
Azi, despre oratorie si lingvism:
Prof. Univ. Dr. ex. Rector al Universitatii de Vest Vasile Golgis (UVVG) din Arad:
Cantaretul de la biserica din Comarnic:
In concluzie:
Later edit (ca vad ca se poarta formula asta):
Ca si Martorii lui Unicorn, Alina a ales sa-si stearga postarea. Si cu ea toate reactiile, toate discutiile, toate versurile de bine ale administratorilor lu’ MLU (ca vad ca-i zice MLU la treaba, mai nou) si in principiu tot! Si uite asa nimic nu s-a intamplat, toti sunteti niste “hateri” cacaciosi si totu-i fain si roz, si oblu-n lume Asa cum am zis de ieri, imi mentin pozitia si sustin in continuare ca Alina a inteles perfect nimic din tot! Si-mi confirma chiar ea:
“Am hotărât să șterg postarea cu logo-ul pe motiv că, cel puțin teoretic, problema mea și-a găsit soluția. Poza cu logo-ul a fost dată jos, mi s-au oferit promisiuni că nu va mai apărea niciunde și am primit scuzele de rigoare atât de la acei admini cu coloană vertebrală, cât și la cel de la cauza problemei. N-a fost vorba nicio clipă de promovare, nici pozitivă, nici negativă, și nu mă așteptam ca situația să iasă așa de sub control. Vroiam doar să trag un semn de alarmă. Nu încurajez sub nicio formă agresivitatea prin commenturi extremiste, și faptul că “haterii” MLU au văzut o ocazie perfectă de a arunca cu rahat de asemenea n-are de-a face cu mine. Mulțumesc oricum pentru toate mesajele de încurajare, care au curs azi:) a fost o surpriză plăcută să văd atâția oameni receptivi. Și ca să inchei într-o notă pozitivă, m-am hotărât să fac un give-away cât mai curând:)“
Si nu mai dau nici o sursa la textul asta! Il gasiti la link-ul din capatul articolului. Asta daca nu se rasuceste iar.
_________________________
Si cum suna titlul acestui articol, Doamne! I still got it! Spiritu’ de prompterist spectator, zic.
Ei bine, instinctul meu de fata mare nu ma-nseala! Niciodata! Despre uber indragita pagina “Martorii lui Unicorn” n-am nimic bun de comentat. Inc-o pagina de Facebook care face trafic de virale, de nasoale si de incitante treburi, cu scopu’ de-a face si noi niste like-uri. Fara sursa, dupa caz, si fara pic de rusine, mai tot timpul. Dar hei, prins-a la popor? Prins-a! Trebuie spus totusi ca ideea de “Martorii lui Unicron” e faina, are acel quelque chose, acel je ne sais quoi da-mi vine sa le dau un like. Hai sa nu ne ascundem dupa dejtu’ mijlociu!
Treaba e ca de vreo 2 hours ago, o anume Alina, care are un “secret place” pe Facebook, baga de vina la noul logo Martorii lui Unicorn. Logo care nu mai e de gasit pe pagina artistilor dar care a fost republicat de numita Alina, acuzator in cazul de fata.
Ete opera:
In coltul stang avem unicornul Alinei, in dreapta laser frate!
Asa cum v-am obisnuit, avem o declaratie in exclusivitate pentru tot utilizatoru’ de Facebook care a dat click si pe link-ul asta:
P-aci prin Cluj, ca-n mai toate municipiile resedinta de capitala europeana, exista cate-o televiziune-doua. C-asa-i frumos, sa ieste presa care sa informeze poporu-nsetat de informatiune. P-aci este trustul Transilvania, c-aici e loc de trust nu gluma. El conduce Look TV (televiziune aia cu cea mai jurnalista intrebatoare de Cluj) si Transilvania Live. Eu n-am teve, dar au altii! Si cum aseara ploua infernal (vorba vine!) lumea se mai uita la teve unde ploua la fel de infernal ca afara.
A se servi de la minutul 00:50, minut in care in platou incepe sa picure cu spor(t). Se aude “loud and clear” si se vede la minutul 01:35, in partea dreapta a platoului.
Reactia invitatului permanent (min. 01:37) e priceless!
Deci, nu mai pot cu oamenii care considera ca ai tupeu daca spui lucrurilor pe nume! Sau ca esti rau (vezi Doamne)! Nici cu aia care confunda sinceritatea si onestitatea cu aroganta! Clar nu mai facem diferenta intre obraznicie si aroganta, da’ dam cu paru’! Pe bune, ma?
In plus, nu mai pot nici cu aia care cred ca daca ai ceva de spus, si-o spui cu toti plamanii, inseamna ca ti-o cauti cu lumanarea. Pe bune, ma? Adica stai si coci ca (vezi Doamne!) nu-i frumos sa zici anumite lucruri. Ba unde mai pui ca unii-s atat de prosti incat sa creada ca karma (asa am vrut!) o sa le rezolve problemele. Astia-s aia care au luat viralele de pe Facebook, alea cu “karma is a bitch“, mult prea-n serios. Si mai sunt niste unii care au impresia ca Dumnezeu n-are nimic mai bun de facut decat sa-i razbune. Pe bune, ma?
Va povesteam intr-un articol mai vechi ca recent am aruncat o privire peste ce presupune un up-date la aplicatia de Facebook, update care ma tot stresa pe mobil. Si asa cum v-am mai spus, m-am cam oprit asupra unor detalii, aproape toate daca e sa fiu sincer, care nu-mi sunau chiar bine. In urma acelui articol imi scrie cineva, nu spui cine, ca poate sa-mi explice/sa-mi detalieze anumite aspecte.
Si stiu ca nu se face dar permiteti-mi sa-nceput cu concluzia, care spune cam asa: “facebookul poate sa
Si uite c-a ajuns si la urechile-mi “spectaculoasa” revenire a lui Serban Huidu. N-am inteles exact cum sau cand s-a produs “marea schisma” dar citit-am ca s-a intors si ca scrie iar pe blog asa ca m-am dus la sursa sa vaz cu ochii-mi minunea.
Mentionez din start ca, pentru mine personal, Serban Huidu este un realizator tv pe care l-am urmarit cu interes si oarecare respect pana prin anul intai de facultate, “a long long time ago” cum ar zice Madonna, si pe care am ales sa-l ignor de atunci, chiar si la nefericitul eveniment.
Revenind. Gasit pe blog articolu-i de revenire intitulat: “M-am intors in online!“. Dragilor, sa nu fie cu suparare la nimeni dar Serban Huidu n-a fost si nu va fi vreodata reprezentativ pentru online, punct! Om de televiziune si radio cu o reputatie distrusa iremediabil si indoielnica calitate (asa am vurt!) umana in perceptie publica, Serban pare ca vrea sa puna o aura Mesianica asupra acestui articol. Si daca tot vorbim de televisiune, trebuie mentionat ca-n morbida lume a “showbiz” exista doua tipuri de “m-am intors/i’m back!
Zilele astea imi amintea o draga prietena de Conquiztador, un joc care innebunea lumea acum cativa ani. Tot jocu’ asta ne facea sa constientizam importanta Chinei in lume, tara care (aparent) este eternul granar si furnizor de toate cele necesare lumii occidentale. Treaba e ca chinezii-s priceputi si-n muzica. Si spun asta pentru ca un chinez mi-a adus la cunostinta faptul ca azi Nicu Alfantis implineste 40 de ani de activitate muzicala si cu aceasta ocazie maestrul ne ofera-n dar un
Si nici n-a inviat Hristos bine ca Preafericitul (too happy-ul) Parinte Daniel, patriarh (CEO) al BOR-ului, se avanta-n trebuintele Cezarului.
Stirea mi-a zgariat timpanu’ stang dis de dimineata, cand zis-am sa dau drumu’ la un canal de stiri, pe live stream, sa vaz si eu ce se mai intampla-n tara. Si crezut-am ca-i o proasta interpretare a prompteristilor de la A3 astfel ca zis-am sa rasfoiesc site-ul cu stiri feribiti, hotnews.ro, ala de-si culege informatiile direct de pe rafturile autoritatilor ca de la mama lor de acas’.
Si uite ce zice pe site-ul cu surse sigure:
Preotii vor promova la sate masuri de sprijinire a agriculturii, precum instalarea tinerilor fermieri sau crearea fermelor familiale, dupa ce luni seara ministrul Agriculturii Daniel Constantin si Preafericitul Parinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, semneaza un protocol de colaborare, relateaza Mediafax.
sursa
Aparent, de data asta, hotnews citeaza pe fratele-i mai mare, Mediafax.
Articolul mai zice si ca (ATENTIE!)
De vre-o saptamana ma scoate din minti un anunt care mai ca ma forteaza sa-mi fac update pentru aplicatia de Facebook pentru Android. Si in genere nu-mi aloc cele doua-trei secunde de scroll necesare ca sa vad ce trebe update-uit, dau accept all si-mi trantesc telefonul langa cana de cafea, imi aprind o noua tigara si-mi continui activitatile. Astazi zis-am sa-i fac update-urile si uite la ce urma sa dau accept:

But wait, there’s more (cum ar zice prompteristii de la CNN):
Si cum ma plimbam azi cu o cunostinta si povesteam vrute si mai putin voite despre cele profesionale, ajungandu-se la treburi mai grele, experiente d-alea mai duro-vulgare, m-opresc de-i atrag atentia ca o mare parte din treburile enumerate nu-s formatoare de bun profesionist. Si vazand cu ce entuziams imi povesteste cateva nasolii, ii spui tovarasului de vorba lunga ca o mare parte din cele povestite nu-s treburi care fac parte din procesul de formare profesionala si nici chestii care sa stimuleze creativitatea ori dinamica intelectuala pe plan profesional, moment in care aud exclamatia:
Si jur ca n-am crezut c-o sa spun vreodata ca n-am timp dar jur (again!) ca parca mi-a intrat tot timpul in sac. Drept e ca de ceva timp, cam de-o saptamana asa, mi-am facut de lucru. Mult, mult de lucru! Si-s pe picior de amploaiare. Cumva bizar dupa atatia ani de freelancing (vorba vine). Unde mai pui ca mi-am jurat ca nu ma mai amploaiez cat traiesc.
Oricum, e mai mult o colaborare cu carte de munca, colaborare care nu stiu exact unde va duce dar provocarea merita acceptata din mai multe motive.
Bottom line: o sa scriu mai rar si o sa-mi aman cateva proiecte pana pe finele anului. Urat din partea-mi dar hei, hai sa nu ne-ntristam degeaba si urati-mi noroc in incercarea-mi de general manager!
Promit ca cum imi mai fac ceva timp, vin p-aci sa va mai povestesc cate una alta. Promit!
Buei, sunt eu singurul care ma duc cu gandul la expresia “facut pe vabor” sau “fabricat pe vapor” de fiecare data cand vad reclama asta?
Ai vazut clipul asta?
“Ai vazut clipul asta?” ma-ntreaba cineva pe mail. Si ma pui de-l vaz si da, place-mi tare!
Dar nu pot sa nu remarc unul dintre cele mai tari comentarii pe care le-am citit vreodata la un clip pe youtube: